Se ocupă cu studiul părţilor de propoziţie şi al propoziţiilor într-o frază.
Prop. principale nu depind de altă propoziţie, prop. secundare depind de alte propoziţii. Prop. subordonate depind de prop. regente. Coordonarea se poate realiza între propoziţii de acelaşi fel: prin virgulă (juxtapunere); prin conjuncţii coordonatoare copulative, disjunctive, adversative, conclusive – şi, dar, iar, însă, ci, sau, ori, fie, deci, aşadar. Prop. subordonatoare sunt introduse de conj. Subordonatoare: că, să, dacă, căci, deşi, dacă, ca să; pron. Şi adj. pron. Relative şi nehotărâte: care, oarecare; adverbe relative şi nehotărâte: unde, cum, când, oriunde, oareunde.
Prop. pot fi:
Necircumstanţiale:
1. Predicativă (PR) ţine loc de nume predicativ pentru verbul copulativ din regentă.
Problema este cine vine.
2. Subiectivă (SB) ţine loc de subiect pt. prop. regentă. Se zice că nu vine.
3. Atributivă (AT) (care? Ce fel de?); Am citit o carte care îmi place.
4. Completivă directă (CD) (pe cine? Ce?), după un vb. Tranzitiv; Am hotărât ce facem.
5. Completivă indirectă (CI) Mă gândesc ce voi face. (la ce mă gândesc?).