Este partea de vorbire flexiblă care arată acţiunea (a alerga), starea (a sta), existenţa (a deveni)
Verbul îşi schimbă forma după mod, timp, număr, persoană, diateză
Modurile personale ale verbului:
Modul indicativ (arată o acţiune reală şi are toate timpurile)
Timpul prezent arată o acţiune ce se desfăşoară în momentul vorbirii:
(eu) citesc, (tu) citeşti, (el, ea) citeşte, (noi) citim, (voi) citiţi, (ei, ele) citesc
Timpul imperfect este un timp trecut a cărei acţiune este neterminată, are terminaţii:
(eu) citeam, (tu) citeai, (el, ea) citea, (noi) citeam, (voi) citeaţi, (ei, ele) citeau
Timpul perfect compus arată o acţiune trecută şi terminată, se conjugă cu ajutorul verbului auxiliar „a avea“ :
(eu) am citit, (tu) ai citit, (el, ea) a citit, (noi) am citit, (voi) aţi citit, (ei, ele) au citit
Timpul perfect simplu exprimă o acţiune trecută şi terminată, dacă verbul la modul infinitiv se termină cu vocala i, la persoana I, singular se scrie cu doi de i , are şi terminaţii la pers. a II-a, sg.; şi la pl.:
(eu) citii, (tu) citişi, (el, ea) citi, (noi) citirăm, (voi) citirăţi, (ei, ele) citiră
Timpul mai mult ca perfect exprimă o acţiune trecută, săvârşită înaintea altei acţiuni trecute:
(eu) citisem, (tu) citiseşi, (el, ea) citise, (noi) citiserăm, (voi) citiserăţi, (ei, ele) citiseră
Timpul viitor arată o acţiune ce se va desfăşura dupămomentul vorbirii, se conjugă cu ajutorul verbului auxiliar „a voi“:
(eu) voi citi, (tu) vei citi, (el, ea) va citi, (noi) vom citi, (voi) veţi citi, (ei, ele) vor citi
Timpul viitor anterior arată o acţiune ce se va întâmpla înaintea altei acţiuni viitoare, se conjugă cu ajutorul verbelor auxiliare „a voi“ şi „a fi“:
(eu) voi fi citit, (tu) vei fi citit, (el, ea) va fi citit, (noi) vom fi citit, (voi) veţi fi citit, (ei, ele) vor fi citit
Timpul viitor popular :
(eu) o să citesc, (tu) o să citeşti, (el, ea) o să citească, (noi) o să citim, (voi) o să citiţi, (ei, ele) o să citească
Modul conjunctiv ( exprimă o acţiune nerealizată dar care se poate realiza, are două timpuri, prezent şi perfect, se conjugă cu ajutorul conjuncţiei să, iar la timpul perfect şi cu ajutorul verbului auxiliar „a fi“)
Timpul prezent:
(eu) să citesc, (tu) să citeşti, (el, ea) să citească, (noi) să citim,
(voi) să citiţi, (ei, ele) să citească
Timpul perfect:
(eu) să fi citit, (tu) să fi citit, (el, ea) să fi citit, (noi) să fi citit, (voi) să fi citit, (ei, ele) să fi citit
Modul condiţional optativ (exprimă o acţiune dorită şi are două timpuri: prezent şi perfect)
Timpul prezent:
(eu) aş citi, (tu) ai citi, (el, ea) ar citi, (noi) am citi, (voi) aţi citi, (ei, ele) ar citi
Timpul perfect:
(eu) aş fi citit, (tu) ai fi citit, (el, ea) ar fi citit , (noi) am fi citit, (voi) aţi fi citit, (ei, ele) ar fi citit
Modul imperativ (exprimă o poruncă, un îndemn, o chemare şi are forme doar pentru persoana a II-a, singular şi plural): a) forma pozitivă: Citeşte! Citiţi! b) forma negativă: Nu citi! Nu citiţi!
La aceste moduri verbul poate îndeplini funcţia sintactică de predicat verbal şi predicat nominal.
Predicatul verbal poate fi exprimat prin verb predicativ.
Predicatul nominal e format din verb copulativ plus nume predicativ. Verbele copulative sunt: a deveni (e tot timpul vb. cop.), a fi (e vb. cop. când nu are înţelesul de a exista, a se afla), a rămâne, a ieşi, a se face, a ajunge, a constitui, a părea, a însemna