Fonetica este ştiinţa ce se ocupă cu studiul sunetelor unei limbi.
Sunetul este cea mai mică unitate a limbii. Sunetele limbii române sunt:
- vocale: a, ă, â, î, e, i, o, u (pot forma singure o silabă, ex. a-mar)
- semivocale: e, i, o, u (când apar lângă o vocală în aceeaşi silabă, ex. soa-re)
- consoane: b, c, d, f, g, h, j, k, l, m, n, p, r, s, ş, t, ţ, v, z (nu pot forma singure o silabă)
Grupuri de sunete:
1. Diftongul este grupul de sunete alcătuit dintr-o vocală şi o semivocală în aceeaşi silabă. Diftongul urcător e alcătuit dintr-o semivocală şi vocală (iar-bă) , iar cel coborâtor e alcătuit dintr-o vocală şi o semivocală (cai)
|
2. Triftongul este grupul de sunete alcătuit dintr-o vocală şi două semivocale în aceeaşi silabă (tră-iau)
3. Hiatul apare între două vocale alăturate ce fac parte din silabe diferite (po-et)
Grupuri de litere:
Grupurile ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi urmate de o vocală alcătuiesc un singur sunet şi urmate de o consoană alcătuiesc două sunete (ceară- 5l,4s; circ- 4l,4s; gheaţă- 6l,4s; ghindă- 6l,5s). Când sunt la finalul cuvâtului, grupurile menţionate se comportă ca în prezenţa unei vocale (ureche- 6l,4s; atinge- 6l,5s). Unele litere x, w reprezintă două sunete (excursie- 8l,9s; x-cs)
Cuvinte monosilabice alcătuite dintr-o singură silabă (sac)
Cuvinte plurisilabice alcătuite din mai multe silabe (co-me-di-e), bisilabice (două silabe ca-să) |
HOME