Definiţie:

Este partea de vorbire neflexibilă care arată o caracteristică a unei acţiuni, stări sau însuşiri.

Determină verbe, adjective sau alte adverbe
Ex. Ea adormi târziu.

Felul adverbului: După formă: -simple: aşa, aici, acasă, bine… -compuse: devreme, niciodată…

După înţeles:
- adverbe de mod: abia, aşa, da, nu…
- adverbe de loc: aici, acolo, sus, departe…
- adverbe de timp: acum, ieri, azi…
- adverbe relative: cum, unde, când, de unde…
(apar în prop. exclamative, cu punct)
- adverbe interogative: cum? unde? când?
(apar în prop. interogative)
- adverbe nehotărâte: undeva, cumva, oricum,
oarecum, oriunde, oricând…
- adverbe negative: nicăieri, deloc, nu…
- adverbe predicative: probabil, fireşte, desigur…
- adverbe de mod cantitative: mai, puţin…

Funcţii sintactice:
- complement circumstanţial de loc: unde?
S-a oprit aici.
- complement circumstanţial de mod: cum?
Vorbeşte corect.
- complement circumstanţial de timp: când?
A sosit ieri.
- atribut adverbial: care? Ce fel de?
Tema de azi a fost uşoară.
- nume predicativ: Este uşor a scrie.
(după verb copulativ)
- predicat verbal: Fireşte că vine.

Gradele de comparaţie ale adverbului:
1. pozitiv: greu
2. comparativ:
- de inferioritate: mai puţin greu
- de egalitate: la fel de greu, tot atât de greu
- de superioritate: mai greu
3. superlativ:
- relativ: - de inferioritate: cel mai puţin greu;
- de superioritate: cel mai greu
- superlativ: foarte greu, absolut de greu…

Locuţiunile adverbiale:
din când în când.