Este partea de vorbire flexibilă care însoţeşte un substantiv şi arată însuşirea unui obiect.

Felul adjectivelor:

1. variabile  când îşi modifică forma în vorbire
- are două terminaţii şi are patru forme flexionare -  la masculin şi feminin, singular şi plural: frumos, frumoasă, frumoşi, frumoase;
- are două terminaţii şi are trei forme flexionare  la feminin şi masculin singular şi o formă pentru ambele genuri la plural: mic, mică, mici
- are o terminaţie şi două forme flexionare  o singură formă pentru ambele genuri la masculin şi o singură formă pentru ambele genuri la feminin: mare, mari

2. invariabile  când nu îşi modifică forma în vorbire: gri, eficace

3. provenite din verb la participiu (lecţia) citită şi din verb la gerunziu (mână) tremurândă

Adjectivul se acordă în gen număr şi caz cu substantivul determinat şi poate îndeplini funcţiile sintactice de: atribut adjectival (Băiatul deştept învaţă.); nume predicativ (Fata este frumoasă.)

Gradele de comparaţie ale adjectivului:

1. pozitiv: frumos

2. comparativ: - de inferioritate (mai puţin frumos), - de egalitate (la fel de frumos), - de superioritate (mai frumos)

3. superlativ: - relativ de superioritate: cel mai frumos, - relativ de inferioritate: cel mai puţin frumos; - absolut: foarte frumos, nespus de frumos etc.

Unele adjective nu au grade de comparaţie: viu, veşnic

Locuţiunile adjectivale  grupuri de cuvinte ce se comportă ca un adjectiv: om cu stare – bogat.