Substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumeşte fiinţe, lucruri, etc. (dulap).
Felul substantivului: comune (apă), proprii (Ana, Caransebeş), simple (pâine), compuse (floarea-soarelui, untdelemn), colective au forma de singular la înţeles de plural (tufiş, stol), mobile care îşi formează femininul de la masculin (lup- lupoaică, elev - elevă), epicene care au o singură formă pentru masculin şi feminin (elefant, crocodil), defective de plural (aur, grâu), defective de singular (ochelari, icre).
Genul subst. : masculin (un, doi- băiat), feminin (o, două- elevă), neutru (un, două- tablou)
Cazurile substantivului: O să trec substantivul pădure pe la toate cazurile şi fc. sintactice.
Nominativ:
- subiect: Pădurea are farmec. (cine?, ce?)
- nume predicativ: Brazii devin pădure deasă la maturitate. (după un verb copulativ)
- atribut substantival apoziţional: Ea, pădurea, îmi place. (care?)
Acuzativ:
- compl. direct: Am văzut o pădure. (pe cine? ce?)
- compl. indirect: Mă gândesc (la) pădurea de brad. (cu cine?, cu ce?, de la cine?, de la de?, pentru cine?, pentru ce?, la cine?, la ce?, despre cine?, despre ce?)
- compl. de agent: Izvorul este ascuns (de) pădure.
- compl. circum. de loc: Mă aflu (în) pădure. (unde?)
- compl. circumstanţial de mod: Scrie subiectul legendei (fără) pădurea misterioasă. (cum?)