O zi de vară
Este vară. Pe cerul senin, soarele cu razele lui puternice
încălzeşte tot ţinutul, trimiţând săgeţile lui de
foc.
Profitând de acest timp minunat am plecat la ştrand împreună
cu prietena mea. Am mers pe lângă pădure admirând copacii înalţi
şi verzi şi ascultând ciripitul păsărelelor.
Pe covorul verde din pădure am mers desculţă, am cules
flori şi am simţit o plăcere imensă.
De-a lungul drumului apa şerpuia lin, făcând un zgomot
plăcut mă fermeca, iar soarele se oglindea în faţa
ei limpede asemenea cristalului. Era minunat!
La ştrand m-am întâlnit şi cu alte fete şi ne-am distrat
de minune. Am făcut baie, am stat la plajă după care am
făcut mic picnic deoarece apa şi aerul ne-au creat poftă de
mâncare.
Ziua a trecut repede. Globul roşu de pe cer mergea încet, încet
spre asfinţit lăsând în urma lui o căldură domoală,
plăcută.
Drumul spre casă l-am parcurs încet, gândindu-mă că
plăcerea unei zile de vară nu se poate compara cu nimic.
Călău Maria, cls.
a V-a Grup Şcolar Industrial
A treia fiică a bătrânului an
Stând la fereastra casei mele priveam la grădina ce se întindea în
faţa mea şi mi-am dat seama că mă cuprinde o mare
tristeţe.
Până mai ieri era o splendoare grădina casei noastre. Copacii
erau plini de frunze şi flori parfumate, legumele creşteau
văzând cu ochii sub îngrijirea plină de dragoste a mamei mele, iar
florile, cum ar fi trandafirii, bujorii, tufa de ananas, gladiolele, răspândeau
mireasmă îmbietoare ceea ce ne făcea să stăm toată
ziua în grădină. Acum mă cuprinde tristeţea uitându-mă
pe fereastră. De câteva zile a treia fiică a bătrânului an,
toamna, şi-a făcut simţită prezenţa. A dezbrăcat
toţi copacii de frunze, a uscat toate florile cu excepţia gherghinelor
care sunt preferatele ei, iar pe deasupra mai lasă şi vântul să
sufle din toate puterile lui, îndoind copacii până la pământ.
Întreaga grădină parte pustie şi îmbătrânită, iar pe
deasupra ei rândunelele trec în zbor spre ţările calde. Cerul pare să
fie de plumb din cauza norilor adunaţi pe el şi plimbaţi de
vântul care suflă cu putere. Singura frumuseţe ce a mai rămas
din paradisul nostru sunt gherghinele ce par să sfideze legile toamnei
prin coloritul lor asemenea frunzelor îngălbenite ce au ţesut covor
naturii.
Barbu Daniel, cls. a V-a A
Povestea pădurii
Pentru că Mihai a fost un băiat bun, mama lui a decis
să-i spună povestea pădurii.
O pădure este alcătuită dintr-o mulţime de copaci,
fiecare copac are istoria lui la fel cum fiecare copil are pădurea lui.
Şi pădurea despre care mama îi povestea era vie. Copacii dansau, se
jucau, cântau, erau plini de lumină şi căldură.
Mihai a început de această dată să o roage pe mama lui
să-l ducă în acea pădure. Ea îi răspunse că
pădurea aceasta există în fiecare.
Vigh Laura, cls. a V-a A
Bunica
Stăteam pe iarba verde şi proaspătă din grădina
bunicii mele. Bunica mă mângâia povestindu-mi despre viaţa satului.
Bunicuţa avea părul alb şi drept, fin, lung , ochii
căprui, nasul potrivit, gura ca o floare. Costumaşul ei maro avea culoarea
mobilei din camera mea.
În fiecare săptămână ea făcea cornuleţe cu gem
de prune, cu brânză sau cu mac.
Câteodată mă plimbam cu ea prin pădure şi ea îmi
spunea:
-Rebeca, vezi ce frumos a creat Dumnezeu pădurea.
Eu îi zâmbeam cald şi ea îmi povestea de minunăţiile
naturii.
Seara îi ofeream un buchet de flori de câmp gândindu-mă:
-Dumnezeu mi-a dat o bunică minunată!
Schipor Rebeca, cls. a
V-a A
Cerbul
Odată un cerb veni să se adape la izvor. Îşi privi chipul
în apă, mândru de coamele sale. „Păcat că nu-mi
sunt şi picioarele la fel de arătoase“, se gândi el.
Într-o zi îl urmări un leu.
Picioarele lui sprintene îl ajutau să fugă de duşman.
În goana-i, cerbul îşi încurcă coarnele între crengi. Nu a mai
putut să fugă…
Bordianu Mihaiela, cls. a VI-a B
Fluturaş
jucăuş
Era o zi călduroasă de vară. Împreună cu prietenii
mei am hotărât să mergem la pădure pentru a mai scăpa de
zăpuşeala unei zile a lui Cuptor, denumirea
populară a lunii iulie.
Ajungând în pădure am căutat un loc unde să fie
umbră, dar şi soare, căci fetele doreau să facă
plajă. Tot căutând am găsit o poieniţă ce părea
să fie acoperită cu un covor multicolor de-ţi lua ochii. De jur
împrejur copacii măreţi păreau a fi nişte soldaţi care
stăteau de strajă şi totodată erau şi ca un zid de
apărare pentru poieniţa colorată şi înmiresmată. Ne-am
aşezat tabăra şi am început să ne jucăm. Deodată
au apărut un roi de fluturaşi care voiau parcă să se joace
cu noi. Dintre toţi unul ne-a captat atenţia. Era cel mai colorat
fluturaş ce l-am văzut vreodată, parcă toate culorile din
lume se întâlnesc în aripioarele lui. Ca nişte copii ce eram am
hotărât să-l prindem. El ne alerga din floricică în
floricică. Nimeni nu renunţa. Bineînţeles că nu l-am prins,
dar în schimb eram aşa de obosiţi ca după o zi de muncă
istovitoare.
A fost o zi deosebită pentru noi pe care nu cred că o voi uita niciodată.
Barbu Daniel, cls. a V-a A
Scrisoare din viitor
Acum două zile am primit o scrisoare anonimă de la un anumit
copil din viitor. Arăta foarte ciudat. Nu mai văzusem plicuri care
aveau buton.
Am apăsat cu grijă. Plicul s-a deschis frumos.
Înăuntru erau o mulţime de ilustraţii, fotografii, nu
ştiu cum au intrat acolo. Deodată totul deveni alb-negru, o
roată mare m-a atras, în jur vedeam tot mai multe ceasuri care sunau
fără oprire.
Am ameţit, totul era scufundat în întuneric…peste un moment, cât ai
bate din palme s-a luminat totul şi un roboţel ciudat se plimba prin
cameră. Spunea că el mi-a trimis scrisoarea ca să văd cum e
viitorul. Am crezut că e o glumă a unui prieten însă când am
ieşit afară un peisaj necunoscut zgâria norii imenşi şi
roboţi ciudaţi se plimbau peste tot.
Am intrat într-o clădire ciudată, plină de computere. Am
văzut după ce am scris numele oraşului meu cum arată el în
anul 2349 şi am înţeles mesajul din viitor. Şcoala unde studiez
acum se numea Info-Proiect, iar elevii făceau lecţiile doar pe
calculator.
Viitorul acesta se nărui în clipa în care soarele mă trezi
pătrunzând prin geamul camerei mele.
Buşu Dayana, cls. a VI-a A
O noapte de vară
Era o noapte senină de vară. Neputând dormi din cauza
căldurii am ieşit în grădina casei să mă
răcoresc. Când am ajuns afară, am rămas mut de
minunăţiile ce le vedeam. Părea că întreaga natură era
într-o frumoasă sărbătoare. Cerul îşi aprinsese luminile,
luna era ca o mireasă în mijlocul lor. Stelele erau diamantele
nopţii, nu era lipsă nici carul mare, nici carul mic, cloşca cu
pui, lumina unui avion ce licurea în văzduh.
Nu mă mai săturam privind la minunăţia boltei
cereşti, abia atunci am văzut ce minunat arată cerul într-o
noapte de vară.
Nici pământul nu era mai prejos. În grădină, merii
şi perii, caişii şi vişinii păreau a fi nişte
tineri voinici ce stăteau de pază împrejurul florilor care
păreau a fi nişte domniţe frumoase.
Noaptea de vară în grădină a fost o oază de
fericire, de lumină.
Barbu Daniel, cls. a V-a A
Deva
Cetatea Devei veghează oraşul acesta de ani şi ani,
zidită pe un podiş al Transilvaniei. Acum ruina ei stă
singuratică. Deva era şi este un oraş mare. Am fost pentru prima
dată să-l vizitez acum un an. Tunelurile către cetate şi
crucea de pe stânca cea mare întâmpinau turişti.
Pădurea ca un înveliş de protecţie protejează
cetatea. Prin pădure trăiesc o viaţă insecte, flori,
pomi…De sus de la cetate se vede tot oraşul. Oamenii erau ca nişte
picături de nisip aduse de vânt. Am colindat şi prin pădure
furându-i frumuseţea cu privirea.
În apropiere de Deva se află râul Mureş. Apa lui
străluceşte în lumina soarelui precum sclipiciul de la ochiul mamei.
Când am ajuns în vârful cetăţii afară începea să se
întunece. Înserarea se lăsa foarte repede, cerul părea să
devină un platou de discotecă. În timp ce noi coboram prin
pădure lăsam în urmă deva luminată de noapte.
Buşu Dayana, cls. a
VI-a A
Oţelu Roşu
Localitatea mea, Oţelu Roşu, este aşezată pe
valea râului Bistra.
Privit de sus pare un glob uriaş, albastru ce se
strecoară printre dealuri. Ele, dealurile, înconjoară oraşul de jur împrejur ca nişte ostaşi
medievali.
Pădurile în timpul verii sunt îmbrăcate cu haină verde
şi te îmbată cu mirosul florilor de tei.
Oraşul este mai mic dar turnurile bisericilor înalte se zăresc
din depărtare.
În zilele călduroase oamenii merg la pădure fiind foarte aproape. Aici se recreează foarte
bine, fac grătare, culeg flori, beau apă proaspătă de la
izvor.
Iarna, dealurile, vechi ostaşi medievali prind viaţă,
deoarece copiii vin la derdeluş.
Oraşul meu este o oază de lumină şi
verdeaţă. Noi ne putem bucura de toate frumuseţile naturii.
Geneanţu Florina, cls. a VI-a A, Gen. 3
Ghicitoare:
Un oraş fermecat, ce
ne este nouă drag,
Cu pădure, oameni
buni, moştenit de la străbuni. (O. R)
Pascu Dalida, cls. a V-a, Gr. Şc. Ind.
Povestea codrului
Codrul
este un loc plin de viaţă. În el trăiesc o mulţime de
vietăţi: flori, arbori, animale, păsări, izvoare…
În mijlocul lui îmi place să trăiesc şi să-i ascult
poveştile. Primăvară îmi povesteşte de setea de
viaţă a naturii, vara toată natura luminează de
viaţă, mângâiată de razele soarelui, toamna îşi
îmbracă haina maronie în timp ce verdele se retrage spre o nouă
primăvară, iarna străluceşte de lumina albă a
zăpezii.
Codrul este mereu tânăr, este o primăvară
veşnică ce se hrăneşte din rouă de viaţă.
Tănase Raul, cls. a VI-a A
În pădure
Era o noapte urâtă de toamnă când norii plumburii
cuceriseră cerul. Ceaţa coborâse din văzduh. Deoarece era
începutul toamnei frunzele copacilor nu căzuseră încă. Ploaia
începuse.
Grangurul, rătăcit şi ud ca peştii intrase în
frunzişul primului copac.
- Doamnă rămurică îmi oferi te rog
şi mie găzduire în frunzişul tău?
- Poţi rămâne, dar să fii atent! Mai sus,
pe-o ramură mai mare şi mai tânără îşi are
locuinţa o bufniţă. Noaptea stă la pândă şi
vânează orice trece prin faţă-i.
- Dar nu te va vedea, spuse
o floare de sub copac.
- În nopţile cu ploaie mă adăpostesc
şi eu pe unde pot.
Acum trebuia să fiu cu
prietenii mei, să plecăm spre ţările calde, dar din cauza
ceţei şi a ploii am rămas aici, rătăcit.
- Cred că şi frunzişul meu trebuie
să înceapă să mă părăsească.
- Eu propun să dormim şi să vedem
odihniţi cum va fi mâine.
- De acord, au răspuns împreună rămurica
şi floarea.
Norii plumburii au început să se retragă lăsând loc lunii. Lumina
acesteia a ajuns în ochii adormiţi a bufniţei. Glasul ei speria
noaptea…
Dimineaţa venise, iar soarele nu-şi mai arăta faţa
şi razele. Când s-au trezit, grangurul şi rămurica au constatat
că floricica nu rezistase frigului nopţii. Grangurul mulţumii de
găzduire ramurii şi îşi luă zborul spre ţările
calde.
Băilă Diana, cls.
a VI-a A
O excursie de studiu
Era o zi plăcută de primăvară, când încă la
primele ore ale dimineţii soarele strălucea pe cer. Nici o urmă
de nori. Era marţi, ziua în care trebuia să pornim cu toţii
într-o excursie de studiu la biologie.
Dis de dimineaţă am pornit împreună cu doamna
profesoară în pădurea din apropierea şcolii.
Deoarece eram în clasa a
VI-a studiam animalele. Ajunsesem la păsări.
Trecusem la porumbel şi la cele de curte. În pădure puteam vedea doar
păsările răpitoare, ca de exemplu: uliul găinilor,
bufniţa, cucuveaua, vulturul sau păsări obişnuite ca
privighetoarea, mierla, piţigoiul, rândunica şi vrabia sau cucul
şi ciocănitoarea.
De cum am început să intrăm mai adânc în pădure am
observat că într-un copac
stătea o privighetoare. Cea mai pricepută dintre noi era Bianca. Ea
ştia să recunoască orice cântec al păsărilor şi
ne-a spus că în copac se afla o privighetoare. Acela era unul dintre
puţinii copaci înfloriţi.
Daniela, cu un spirit de observaţie dezvoltat, a
observat un piţigoi şi un sticlete. Aceste păsări ne-au
fost mai târziu călăuze în a-l găsi pe George care se
rătăcise de noi în spatele unor copaci din apropiere.
Pe la ora trei am pornit spre casă, iar doamna profesoară ne-a
spus că pentru următoarea oră trebuie să facem un referat
care să cuprindă descrierea tuturor păsărilor pe care le-am
văzut.
Băilă Diana, cls.
a VI-a A
|
Cine eşti tu?
Eşti floarea iubirii?
Tu?
Frumoasă uşă ruginită
Spre care nimeni nu păşeşte,
Tu, nectar din iaurt cu
miere
Sau lapte cu suc,
Sau bomboane cu varză?
O, da, tort şi cartofi prăjiţi,
Îţi place Omide,
A, ţie îţi plac frunzele,
Frunzele din tufişul ascuns
Sub uşa ruginită
Pe care o păzeşti
Sperând să devi regină,
Dar eşti doar o omidă
Şi trăieşti neînsemnată
Între micile vietăţi,
Aşa cum eu trăiesc printre oameni
Şi vreau să sparg
Uşile ruginite,
Să transformăm totul
În fericire…
Un vânt încet adie
Şi aduce în văzduh
Lumina mierii
Iubirii pe pământ
În orice vietate;
Pentru eternitate,
Natura, îmi zâmbeşte,
Omida îmi vorbeşte
Şi poarta-i acum verde,
Ai venit, tu,
Tu, zână bună?
Crăiasa fericirii…
Dar nu mi-ai răspuns
Cine eşti tu?
Tu, vis al jocului,
Al umbrei şi luminii,
Cine eşti tu?
Dulan Ioniţă,
cls. a V-a A
A sosit Paştele
Florile au înmugurit,
Toate au înflorit,
Păsărelele cântă voios,
Iar totul este frumos.
Iepuraşul a sosit,
Paştele el a vestit,
Lumina învierii
Pe pământ a strălucit.
Haba Beatrice,
cls. a V-a A
Cântecul elevilor
certaţi cu şcoala
Şcoala-labirint, definiţie preferată
A elevilor ce nu
învaţă;
La şcoală ca în
cosmos se rătăcesc,
La năzbâtii se
gândesc...
Elevii ce cartea nu iubesc,
La jocuri
se-ngrămădesc,
Ca să schimbe
cărţile,
Cu recreaţiile;
Mai sunt şi
înamoraţi,
Scrisori de amor compun,
Fetelor ce fug de ei,
Căci sunt
băieţi şmecheri;
Dacă o colegă
vrea să ştie,
Ce înseamnă pozie,
Îi aduc flori de iubire
Şi-nvaţă
poezia bine...
Ce-am scris e o parodie,
Eu sunt un micuţ
actor,
Teatru joc la orice pas,
În pauze ne distrăm,
Cu versul meu ne
jucăm,
Dar la ore
învăţăm.
Dulan Ioniţă, cls, a V-a A
În pădure
Este vară. Eu cu trei prietene am pornit în pădure, deoarece
soarele părea să topească pământul şi noi doream
să ne răcorim în timp ce ne jucăm prin pădure.
Când am ajuns în pădure am observat copacii plimbându-se în sus
şi în jos, în dreapta şi în stânga. Nu ne venea să credem. Noi
ştiam că toţi copacii au rădăcini bine înfipte în
pământ. Cu toate acestea copacii din această pădure se plimbau,
alţii stăteau cu rădăcina înfiptă în apă ca
să-şi procure hrana.
Dar de ce pădurea aceasta e atât de diferită? De ce se
întâmplă atâtea lucruri ciudate? Când ne jucam cu mingea şi ea se ascundea
în crengile unui copac, acel copac venea în faţa noastră şi ne
cerea scuze că ne-a întrerupt jocul. Noi rămâneam fără
cuvinte în faţa înţelepciunii pădurii.
Am început să vin zilnic în pădure şi istoria se repeta,
doar atunci când ploua copacii stăteau la locul lor, parcă
adormiţi.
Pădurea ascunde un mare mister, nedescoperit încă de oameni.
Preda Cristina, cls. a V-a A
Râul
Râul lin răsună încetişor,
De el ne va fi dor,
Căci vine iarna geroasă
Care îl va îngheţa îndată.
Haba Beatrice, cls. a V-a A
Cântecul
De copii el e cântat,
Dar şi de păsări,
El îţi umple sufletul de bucurii
Când eşti trist şi necăjit.
Haba Beatrice, cls. a V-a A
Părinţii mei
Eu pe lume am părinţi
Care
sunt ca nişte sfinţi,
Sunt ca păstorii cu mieii,
La pieptul lor am crescut,
Taina iubirii părinteşti am cunoscut
Şi adevăraţii prieteni,
Doar pe ei îi iubesc
Cât pe lume o să vieţuiesc.
Oniţoiu Andrada, cls. a V-a A
Ghicitoare:
Grădină
fermecată,
În deşert
aruncată.
(Oaza)
Smaia Daniela, cls. V, Gr. Şc.
Ghicitoare
Îţi deschide o
poartă
Pe care tu să
pătrunzi,
Cuvinte de-nţelepciune
Îţi sunt ghid.
(Cartea)
Dăescu Crisina, cls. a V-a, Gr. Şc. Ind.
Ghicitoare
Vine iar la noi
ţară
Şi trezeşte tot
la viaţă,
E o oază de
verdeaţă.
(Primăvara)
Pascu Dalida,
cls. a V-a, Gr. Şc. Ind.
Ghicitoare
Au pălărie,
Cresc în păduri
şi pe câmpie,
Mici umbrele fermecate
Într-un picior
cocoţate.
(Ciupercile)
prof. Adrian Popescu
Ghicitoare
E floare parfumată,
Numele lacrimii
poartă.
(Lăcrămioară), cls. V
Duma Florin,
Gr. Şc. Ind.
Ghicitoare
E fruct aromat,
Din pomul cunoşterii
luat.
(Mărul), cls. V, Gr.
Şc.
Sîmtioni Georgiana
Ghicitoare
Stele albe din cer ninse.
(Fulgii), Dăescu Cristina
Îngheţata
otrăvită
Îmi amintesc că la vârsta de 10 ani eu şi Bianca, prietena mea
cea mai bună am vrut să facem îngheţată, deoarece era cald
afară şi eram singure acasă. Aşa am urmat reţeta
tradiţională a Biancăi care bineînţeles nu era
originală, era ceva, un gând din capul ei.
Am început. Am luat ingredientele şi ne-am pus să facem
îngheţată. După ce am terminat, în loc de fructe am pus
dulceaţă, iar în loc de iaurt am pus făină. Nouă ni
s-a părut acceptabilă. Am făcut un castron mare mare, aşa
că am păstrat şi pentru mama, surorile şi bunicul. Bunicul
a mâncat cel mai mult şi apoi o săptămână a avut indigestie. Erau vinovate
ingredientele.
Mult timp după, a
fost recunoscută această îngheţată în familie.
Ilin Ana-Maria, cls. a V-a C
Doi cocoşi
Într-o gospodărie fermierul avea trei vaci, patru oi, douăzeci
de găini şi trei cocoşi.
Unul dintre cocoşi, Joni, era foarte bogat, în râme, încât nu mai
avea loc în coteţ, din ce avea mai mult, tot mai dorea. Altul, Jimi, nu
prea avea şi când prindea o râmă, o mânca. Altul, Jojo, sărac
azi găsea o râmă şi o împărţea şi pe mâine pentru
zile grele.
Joni şi Jimi s-au luat într-o zi la harţă pentru râme…era
din ce în ce mai rău, se ciupeau, se-mpingeau şi la un moment dat au
căzut frânţi spunând:
-Râma asta-i a mea.
-Ba a mea.
Băiatul stăpânului văzându-i le-a împărţit râma
în bucăţi egale, iar lui Jojo îi oferise multe râme pentru că el
era mulţumit cu ce are.
Băilă Diana, cls.
a VI-a A
Bucată din curcubeu
şi Jimmy
Pe balta clară, barca molatecă plutea.
Alături de alte bărci, barca mea preferată, foarte
bătrână, mică cât un ţânţar, dar foarte colorată,
inscripţionată „Bucată din curcubeu“, stătea şi
aştepta să meargă la pescuit cu bătrânul pescar Jimmy.
Vântul bătea foarte tare în dimineaţa în care am zărit-o
din nou, abătută, aşteptându-l pe Jimmy. Norii plumburii se
aşezaseră peste baltă, păsările se ascunseseră,
frumosul soare nu-şi arătase încă razele lui călduroase.
Toate acestea erau semne clare că ploaia se apropie.
Totuşi Jimmi a ieşit la pescuit. Când soarele a zărit pe
Bucată de curcubeu pe ape s-a ivit de după nori. Norii
s-au transformat parcă în păsări şi au zburat şi
toată natura zâmbea prietenilor ce pluteau pe apa bălţii, în
lumina caldă a soarelui.
Băilă Diana, cls.
a VI-a A
Furtuna
Este o seară plăcută de vară, când regina
nopţii apare mai târziu pe cerul senin ce ascunde unde şi unde
nişte nori. Stelele au însoţit-o mândre, erau asemenea unor
bucăţi de aur. Toate au ieşit de după deal. Se pare că
acolo stau ascunse când pe cer apare măreţul soare.
Eu stăteam în casă lângă şemineu când deodată,
privind spre geam am văzut cum regina nopţii îşi pierde strălucirea,
cerul era acum cenuşiu, norii s-au adunat împreună supăraţi
şi plumburii, stelele se ascundeau triste în timp ce un zgomot infernal de
tunet rupse liniştea văzduhului.
După câteva momente începu furtuna… toata natura era speriată.
Într-un târziu am adormit. Dimineaţă, soarele îmi făcu cu mâna arătându-mi că totul e la fel, încă mai plin de viaţă.
Băilă Diana, cls.
a VI-a A
Frumuseţea unei
nopţi de vară
Era o zi frumoasă de vară, iar soarele cel alb începu să
apună. În locul lui apăru luna cea clară care lumina tot cerul
şi prevestea venirea nopţii. Se anunţa o noapte
călduroasă de vară.
Grupurile de stele păreau să prindă diferite forme,
nişte forme ciudate. Toţi oamenii priveau cu uimire. Explicaţia
nu a întârziat să apară, o stea căzătoare îşi
părăsea locul.
Natura are misterele ei. Noaptea, frumuseţea multor mistere greu de
pătruns.
Gherescu Ramona, cls. a V-a A
|